Treehugger’s

Acvila era o unitate speciala de interventie anti-terorista  care, dupa ceea ce avea in garderoba, pare s-o intreaca in fite si pe Monica lu Irinel. Muntii de echipamente sportive, prezervative, parfumuri, manusi,chiloti roz, cercei, bani de tatuaje si epilari si multe alte bunuri fara legatura cu profilul  pravaliei, ne fac sa ne intrebam sub aripa carui ministru crestea numita pasare maiastra ?Culmea este ca aceste multe milioane au fost halite nu pentru toata  armata SUA ci doar pentru 40 de, asa zisi, luptatori-aparatori ai romanilor. N-o s-o lungesc cautand logica unor shopingareli fara rost si la preturi triple, ca doar traiesc de-atata timp in tara comisioanelor.Dar ma oftic de innebunesc ca-n lada de zestre a trupei cu nume de pasaroi, nu s-au gasit si vreo 5000  Mobiky, 2463 Koga si 4999 Bike Friday.As fi fost atunci sigur ca protectorii nostri sunt mai in forma decat teroristii lor si zau nu mi-ar fi parut deloc rau de marimea traditionalului  parandarat.

Gusti

Theo Bos este un celebru olandez, cunoscut ca multiplu campion la ciclism.Emil Boc este un cunoscut clujean, ajuns  celebru ca multiplu sef peste toate ministerele, adica premier.”Guvernul va apasa pana la fund pedala investitiei”.Ale cui credeti ca sunt vorbele astea? Cand auzi de guvern te gandesti la premier, la Boc.Daca apare si cuvantul “fund’” iti vine in minte alt premier. Ma rog, fost. Dar auzi si despre pedala  apasata, adica ciclism  de performanta si atunci banuiala  iti fuge la Theo Bos. S-o fi apucat olandezul de politica ori argheleanul de toagla? Au o  fi aparut vreun mutant , ca produs al crizei planetare, o corcitura tip Theo Boc sau Emil Bos, care in loc sa mai poarte pantofi cu tocul mare, merge in picioare pe saua bicicletei ca sa para mai inalt?

Gusti

Din luna iunie a anului in curs politia romana se va primeni. Ca sa nu mai arate ca niste dezertori estici, mai marii internelor au hotarat sa le schimbe in sfarsit scutecele celor mai mici in grad care chiraiau de mama focului ca vor si ei “look” ca fratii lor din vest. Sunt de acord ca haina face pe om si ca o uniforma bine gandita da un plus de prestanta chiar si melteanului obisnuit sa-si poarte burta peste pafta si cascheta  peste ceafa( pentru a nu-si umple cozorocul de seminte scuipate).  Ce va face insa acest politist roman, imbracat frumos ca si omologul sau din Alsacia, cand va trebui sa-si trimita suncile dupa interlopul cel rau la suflet dar bine antrenat la sport? Sunt sigur ca-l va injura neputincios de mortii ma-sii dupa care va arunca cu sapca  in directia evenimentului, filozofand printre dinti: ” ba, ce buna ar fi fost acus o bicicleta d-aia…cum ii zice, ba…cum avea smecheru ala…care si-o luase de la aia…” In speranta ca macar superiorii acestui amarat se vor “juca” vreodata pe net, facem urmatoarele precizari: smecherul respectiv avea o bicla BIKE FRIDAY, HAND MADE IN USA, un adevarat Ferrari pe doua roti, model ce se poate achizitiona de la www.biciclete-online.ro

Gusti

Pentru a miliarda oara politicienii si-au declarat averile. Nu stiu  cui foloseste tot acest spectacol penibil in care majoritatea nu-si pot justifica acumularile, trecute  de obicei pe numele rudelor. M-am saturat sa mi se bage pe gat aceeiasi explicatie puerila  a succesului de familie, cum ca nevasta, fetita si mai ales matusa sunt adevarate genii intr-ale managementului si marketingului. Viloaie, cabane, terenuri si limuzine sunt valorile ce se regasesc pe mai toate declaratiile acestor bugetari de bine. N-am auzit si n-am citit la nici unul ca are, cu acte sau fara,scumpa sau ieftina( exclus chinezariile de doi bani), una sau mai multe biciclete pentru el si familia lui.Pai si atunci cum sa-l mai cred eu pe  ALES  ca doreste binele poporului daca el nu se ingrijeste nici macar de sanatatea familiei sale? Bicicleta=sanatate, nu este slogan electoral ci constatare  verificata de milioane de alegatori din intreaga lume.

Gusti

Legea nu-s ce numar per anul habar n-am care spune ca statul nu se mai implica, din punct de vedere al gospodaririi, in cazul unor imobile sau terenuri revendicate.In urma cu 11 ani un cetatean oarescare a revendicat o strada din Bucuresti, in valoare neta de 700 metri. Cum era de asteptat, statul n-a mai dat o matura pe-acolo, in toti acesti ani, asa ca cei 5000 de locuitori ai zonei pot linistiti sa-si treaca la adresa de domiciliu :” focarul de infectie din Berceni”. Nu stiu de cata glorie s-o fi acoperit in timpul vietii capitanul Eremia Popescu pentru ca mai apoi o strada sa-i poarte numele , insa vad acum cate gunoaie trebuie sa acopere o strada pentru a o degrada la rangul de parloaga. Oare si pistele de biciclete  or fi in proces de revendicare, ca prea arata conform legii nu-s ce numar?

Gusti

In general nu ma intereseaza eliberarile conditionate insa in cazul unui general parca incep sa ciulesc urechile. De azi generalul Stanculescu are  la dispozitie un an de libertate pentru a-si rezolva problemele de sanatate. Deci de astazi AMR(a mai ramas) un an pana cand paratul bolnav, in varsta de 81 de ani, v-a fi reincarcerat sanatos tun, la 82 de ani. Nu stiu ce mari reparatii ii pot face doctorii intr-un timp atat de scurt, dar daca domnul general chiar vrea sa faca fata restului de 14 ani,parerea mea e ca numai bicicleta poate sa-l intareasca suficient.

Gusti

Acum doi ani am fost in Freiburg. Fereastra camerei dadea spre un parc de platani printre care, in fiecare dimineata, vedeam parinti si copii calarind biciclete catre scoala din zona. Acum doua minute am avut parte, in Bucurestii Noi, de o imagine rupta parca din micutul burg german: mama si fiica grabeau pe doua roti tot catre o scoala.Deci se poate! Uraa! Bucuria ca i-am ajuns pe nemti din urma, asa de repede, mi-a fost intrerupta de o zdruncinatura teribila a masinii. Sub roata fata-dreapta imi intrase o groapa din asfalt, iar sub cea din stanga-spate un maidanez din boscheti.Deci mai avem…

Gusti

Dimineata l-am intalnit pe Traian Basescu la Selgros.Era singur, linistit, sters si de nerecunoscut.Ca simplu cetatean, baia de multime nu se mai lipea de el nici cat apa de gasca.De-asta poate si parea mai uscat ca la televizor. Asta-i viata, mi-am zis: urci ce urci dupa care vine vremea sa cobori. S-o fi resemnat si nea Traian cu meandrele destinului! Draci! Dupa-amiaza am dat fuga in Parcul Izvor, la concursul de gatit cu talent in natura si de halit moca, cu mana in gura. Harmalaie mare, agitatie si SPP-isti mai dihai ca la a zecea dezgropare a Elodiei. Cin sa fie, cin sa fie? Ati ghicit. Era acelasi Traian Basescu care insa, dupa ce-si verificase  cu doua ore inainte stralucirea de simplu muritor, si constatase ca e mat, trecuse la planul B.Isi luase nevasta, echipa de agitatori, fata de taran popular(asta o avea si dimineata), slipul  si labele speciale pentru baile de norod. Era altceva. Basescu de dupa-masa taia valurile de grataragii ca bricul Mircea in vremurile lui bune. Dar cu ce pret? Nea Traiane, cand mai vrei sa atragi atentia, vino,bre, pe bicicleta ca e mai ieftin si mai de efect. Iar daca vrei sa ne amintesti ca esti de-al nostru din popor, strange-ti cracul drept de la pantaloni cu un carlig de rufe ca sa nu ti-l prinda lantul si imbraca saua cu o basca mai vache.

Gusti

A fost o duminica plina de miscare, dinamism, sanatate. S-au organizat numeroase concursuri si activitati menite sa le aminteasca sedentarilor ca pe langa schelet mai au si niste muschi care someaza cam demult. “Burta jos”, “Marsul postei” sunt doar cateva din actiunile  mediatizate. “Ce ai servit din toate astea?”, il intreb pe un prieten.” Pai,zice,jos burta, cu ardei, otet, smantana  dupa care ne-am mutat sus, la mansarda si am rontait la posta o naveta de bere.”Brava, nene! “Si cu bicicleta”?, insist.”Aaa, cu bicla n-am mai iesit ca sa nu mirosim a transpiratie in parcul Izvor, unde a fost un mega-concurs de gatit in aer liber si de mancat gratis ”, horcaie super-sportivul nostru, asudat.

Gusti

Va speriati degeaba, credeti-ma. Acest ultim ”da” al lui Miron Cozma n-a mai avut intelesul de “loveste, da ba in cap”,cum ne obisnuise. De asta data ” da”-ul a fost spus in fata ofiterului de la starea civila, dupa care a urmat montarea saibelor pe degetele tinerilor insuratei. Preafericita, deja doamna Cozma, este chiar avocata sa.Culmea ar fi fost ca Luceafarul sa se casatoreasca acum cu una din studentele pentru care in iunie 1990 el a fost un adevarat Cavaler al Intunericului. Si poate nici aceasta varianta nu era foarte deplasata, pentru ca timpul le sterge usor, usor pe toate.  A  propos, pana la urma minerii au venit  cu trenurile sau cu bicicletele? Au batut oamenii pentru Iliescu sau au pedalat printre florile sadite cu manutele lor, protestand  pasnic impotriva poluarii?

Gusti