Daca si aceasta miscare verde, spontana si populara, va lua o amploare nationala, ca si-n 89, tot dupa evenimentul timisorean, atunci chiar ca Banatu-i furca… de carbon sau de titan. Degeaba urla dintre coarnele bicicletelor oengeurile dambovitene si se bat cu pompa in piept ca-s la pertu cu Oprescu si la perp..lis cu mai marii mediului si turismului, cand vine vorba de realizari ne arata tija seii: cinspe scociuri lipite printre pietoni si copaci pe post de velo-piste si doua carute de biciclete olandeze aduse cu efort din china “ca sa marim apetitul pentru miscare bucurestenilor sedentari “. Ne-om crede noi, miticii, mai guresi si mai smecherasi, dar cand a fost vorba de negociat drepturile biciclistilor in afara spatiului locativ (adica prin orasul caruia-i platim taxe), ne-am dat ocupati cu week-end-ul sau cel mult…viteji anonimi pe forumuri. Biciclistii timisoreni insa, asa tacuti cum ii stim, au facut ditamai harmalaia si totodata au stiut unde sa unga. Patruzeci de bicle donate “cu drag ” si mult respect politiei locale au inchis orice fluier si au deschis,intru zambet de placere,guritele de sub orice cascheta politieneasca. Acum, dupa obiceiul revolutiilor mioritice nu ne ramane, noua bucurestenilor, decat sa asteptam sa-l auzim pe Basescu, sau macar pe Oprescu, strigand din balcon: “Romani, stati linistiti la locurile voastre! Vom mari pistele cu 5 metri… Stati… Ce se intampla? Va mai dau 100 de spite la pensie.”Si numai dupa aceea sa tabaram pe ei visand la niste carnete de viitori eroi biciclisti.
Gusti